Singur prin munti

  E seara si aflu ca maine dimineata o sa am cateva ore libere. Ma gandesc unde sa merg la o partida de pescuit, pe Timis la un clean sau avat , sau sa pornesc prin munti dupa pastravi. Timisul nu era tocmai bun de pescuit, fiind usor crescut si nu foarte limpede. Aleg varianta muntilor si  ma pun sa ma uit pe internet sa vad ce vreme ma asteapta maine. Soare si destul de cald.Perfect!!

  Vine dimineata si duc echipamentul in masina, o oprire scurta la benzinarie pentru benzina si cafea si plec. Am de mers vreo 30 de km pana ajung in zona de pescuit. Zaresc in munti un cer innorat si sper sa nu am parte de vreo surpriza. Cum urc tot mai sus, incep sa apara primii stropi pe parbriz, lucru ce nu imi suna a bine. Ajung pe rau si constat ca este foarte umflat dar limpede.Afara ploua destul de tare, dar m-am echipat si am pornit in sus pe rau. Am intrat in apa intr-un loc mai ferit si am inceput sa pescuiesc. Curentul era atat de puternic incat abia ma tineam pe picioare si facea inaintarea aproape imposibila. Ies din apa si ma gandesc ca nu am cum sa pescuiesc in apa asta, debitul fiind cu mult peste cel normal si locurile fiind practic inexistente, tot raul fiind un torent. Ies din apa si ma gandesc ce sa fac. Acasa nu plec, asa ca trebuie sa gasesc o alta varianta. Stiu de un alfuent mic pe o alta vale, pe care nu am pescuit foarte mult. Dupa cativa kilometrii ajung pe paraiasul acela, care in mod normal il poti trece dintr-un salt. Acum insa este si acesta umflat dar arata perfect. Sa fie totul si mai bine s-a oprit si ploaia si dintre nori a iesit si soarele, luminand intreaga vale. Stropii cazuti pe copaci, in combinatie cu lumina soarelui faceau ca valea sa arate magic. Nu as fi vrut sa fiu in nici un alt loc in acel moment, era perfect! 

 Am inceput sa pescuiesc la nimfa, cautand pastravii pe langa stanci, in locurile in care apa se dadea pe langa vreo radacina. Stiind debitul normal al raului, nu ma asteptam la capturi mari, dar avea sa fie o zi extraordinara. La inceput au inceput sa se arate pastraviorii dar in cate un loc mai adanc mai intra cate unul mai frumos. Inaintam usor, batand meticulos locurile in care s-ar fi putut ascunde pastravanii. Mai prindeam, mai scapam, dar ce era bine, era ca pastravii se hraneau cu frenetism. De departe imitatia de scorobete mergea cel mai bine. 

 Se apropia ora pranzului si ma gandeam la un pastrav in jar. Zic ca urmatorul care il prind il opresc si il adaug in meniu pe langa o slana prajita si branza cu rosii. Prind repede unul frumos, de vreo 23-24de cm, dar…nu pot…nu ma lasa sufletul sa il sacrific. Stau un moment pe ganduri si il eliberez.  

Gasesc un loc mai uscat pe malul raului si strang niste lemne. Aprind focul si las sa se faca jar. Caut o nuia de alun si bag o bucata de slana pe ea. O pun deasupra focului sa sa prajeasca, si ma pun sa tai branza si rosiile. Mananc bine si dupa cativa kilometrii parcursi pe un rau accidentat mi se par mai bune ca niciodata. Daca fumam, era momentul unei tigari dar asa…

 Arunc apa pe jarul ramas sa nu am vreo surpriza , umplu sticla de apa de la un izvor din apropiere si pornesc din nou la drum.

 In partea superiora, raul devin din ce in ce mai mic, si mai salbatic, stanci mari, cascade…teritoriu perfect pentru pastravi si…ursi. Vad in niste belti pe marginea dumului o gramada de urme de mistret si ma gandesc ca este perioada cand au purcei. Nu as vrea sa dau nas in nas cu ei, dar stiu ca au frica de om si de regula fug .

Imi continui pescuitul printre stanci si cascade si pastravii se arata la fel de receptivi ca si dimineata.

 Ajung intr-un loc in care raul face o curba destul de larga si sapa putin in mal, facand un loc foarte bun pentru exemplarele mai mari. Pescuiesc cu nimfe relativ usoare, dar in acest loc sigur trebuie sa pun una mai grea sa pot ajunge jos. Pun un scorobete de 3.5 grame, jos si pe saltatoare o poloneza cu hotspot verde. Dau chiar in locul in care incepe cuentul si conduc nimfele pe langa mal. Ma asteptam sa am atac din prima aruncare, dar nu a fost asa. Am insistat destul de mult si cand vroiam sa plec vad ca se opreste firul . Intep…nimic!!..e agatatura. Trag mai cu forta si incepe sa o i-a la vale, e clar, e un pastrav frumos. Il aduc la suprafata si ma joc cu el. Il aduc la minciog, trag 2 poze si ii dau drumul. Un pastrav foarte frumos, mai ales pentru raul pe care am pescuit. Ma bucur foarte mult ca mai sunt ape “uitate” de majoritatea pescarilor, in care pestii se pot inmultii in voie fara sa fie deranjati prea mult.

Usor, pe vale se lasa seara si ma gandesc ca am de mers cativa kilometrii pana la masina, asa ca ies din apa si o i-au pe drum la vale. Pe langa drum gasesc o multime de hribi de vara si ma gandesc cu placere la o tocanita de ciuperici cu mamaliguta. Sunt un mare amator de ciuperci salbatice si de fiecare data cand dau de ele, nu ezit sa le culeg. Strang cateva , le bag in rucsac si imi continui drumul. Ajung la masina, ma dezechipez si pornesc spre casa cu gandul la ziua ce a trecut.  

 Prefer sa am companie cand merg la pescuit, mai ales in locuri mai izolate, dar nu ezit sa merg si singur. Vorba aceea “ some moments with yourself” sunt bine venite uneori. Ai timp sa reflectezi la toate lucrurile din viata ta, si sa interactionezi altfel cu natura. Singur, fara nici o vorba…esti doar tu si muntele!!