E seara si aflu ca
maine dimineata o sa am cateva ore libere. Ma gandesc unde sa merg la o partida
de pescuit, pe Timis la un clean sau avat , sau sa pornesc prin munti dupa
pastravi. Timisul nu era tocmai bun de pescuit, fiind usor crescut si nu foarte
limpede. Aleg varianta muntilor si ma
pun sa ma uit pe internet sa vad ce vreme ma asteapta maine. Soare si destul de
cald.Perfect!!
Vine dimineata si duc
echipamentul in masina, o oprire scurta la benzinarie pentru benzina si cafea
si plec. Am de mers vreo 30 de km pana ajung in zona de pescuit. Zaresc in
munti un cer innorat si sper sa nu am parte de vreo surpriza. Cum urc tot mai
sus, incep sa apara primii stropi pe parbriz, lucru ce nu imi suna a bine.
Ajung pe rau si constat ca este foarte umflat dar limpede.Afara ploua destul de
tare, dar m-am echipat si am pornit in sus pe rau. Am intrat in apa intr-un loc
mai ferit si am inceput sa pescuiesc. Curentul era atat de puternic incat abia
ma tineam pe picioare si facea inaintarea aproape imposibila. Ies din apa si ma
gandesc ca nu am cum sa pescuiesc in apa asta, debitul fiind cu mult peste cel
normal si locurile fiind practic inexistente, tot raul fiind un torent. Ies din
apa si ma gandesc ce sa fac. Acasa nu plec, asa ca trebuie sa gasesc o alta
varianta. Stiu de un alfuent mic pe o alta vale, pe care nu am pescuit foarte
mult. Dupa cativa kilometrii ajung pe paraiasul acela, care in mod normal il
poti trece dintr-un salt. Acum insa este si acesta umflat dar arata perfect. Sa
fie totul si mai bine s-a oprit si ploaia si dintre nori a iesit si soarele,
luminand intreaga vale. Stropii cazuti pe copaci, in combinatie cu lumina
soarelui faceau ca valea sa arate magic. Nu as fi vrut sa fiu in nici un alt
loc in acel moment, era perfect!
Am inceput sa
pescuiesc la nimfa, cautand pastravii pe langa stanci, in locurile in care apa
se dadea pe langa vreo radacina. Stiind debitul normal al raului, nu ma
asteptam la capturi mari, dar avea sa fie o zi extraordinara. La inceput au
inceput sa se arate pastraviorii dar in cate un loc mai adanc mai intra cate
unul mai frumos. Inaintam usor,
batand meticulos locurile in care s-ar fi putut ascunde pastravanii. Mai
prindeam, mai scapam, dar ce era bine, era ca pastravii se hraneau cu frenetism.
De departe imitatia de scorobete mergea cel mai bine.
Se apropia ora
pranzului si ma gandeam la un pastrav in jar. Zic ca urmatorul care il prind il
opresc si il adaug in meniu pe langa o slana prajita si branza cu rosii. Prind
repede unul frumos, de vreo 23-24de cm, dar…nu pot…nu ma lasa sufletul sa il
sacrific. Stau un moment pe ganduri si il eliberez.
Gasesc un loc mai uscat pe malul raului si strang niste
lemne. Aprind focul si las sa se faca jar. Caut o nuia de alun si bag o bucata
de slana pe ea. O pun deasupra focului sa sa prajeasca, si ma pun sa tai branza
si rosiile. Mananc bine si dupa cativa kilometrii parcursi pe un rau accidentat
mi se par mai bune ca niciodata. Daca fumam, era momentul unei tigari dar asa…
Arunc apa pe jarul
ramas sa nu am vreo surpriza , umplu sticla de apa de la un izvor din apropiere
si pornesc din nou la drum.
In partea superiora,
raul devin din ce in ce mai mic, si mai salbatic, stanci mari,
cascade…teritoriu perfect pentru pastravi si…ursi. Vad in niste belti pe
marginea dumului o gramada de urme de mistret si ma gandesc ca este perioada
cand au purcei. Nu as vrea sa dau nas in nas cu ei, dar stiu ca au frica de om
si de regula fug .
Imi continui pescuitul printre stanci si cascade si
pastravii se arata la fel de receptivi ca si dimineata.
Ajung intr-un loc in
care raul face o curba destul de larga si sapa putin in mal, facand un loc
foarte bun pentru exemplarele mai mari. Pescuiesc cu nimfe relativ usoare, dar
in acest loc sigur trebuie sa pun una mai grea sa pot ajunge jos. Pun un
scorobete de 3.5 grame, jos si pe saltatoare o poloneza cu hotspot verde. Dau
chiar in locul in care incepe cuentul si conduc nimfele pe langa mal. Ma
asteptam sa am atac din prima aruncare, dar nu a fost asa. Am insistat destul
de mult si cand vroiam sa plec vad ca se opreste firul . Intep…nimic!!..e
agatatura. Trag mai cu forta si incepe sa o i-a la vale, e clar, e un pastrav frumos.
Il aduc la suprafata si ma joc cu el. Il aduc la minciog, trag 2 poze si ii dau
drumul. Un pastrav foarte frumos, mai ales pentru raul pe care am pescuit. Ma
bucur foarte mult ca mai sunt ape “uitate” de majoritatea pescarilor, in care
pestii se pot inmultii in voie fara sa fie deranjati prea mult.
Usor, pe vale se lasa seara si ma gandesc ca am de mers cativa
kilometrii pana la masina, asa ca ies din apa si o i-au pe drum la vale. Pe
langa drum gasesc o multime de hribi de vara si ma gandesc cu placere la o
tocanita de ciuperici cu mamaliguta. Sunt un mare amator de ciuperci salbatice
si de fiecare data cand dau de ele, nu ezit sa le culeg. Strang cateva , le bag
in rucsac si imi continui drumul. Ajung la masina, ma dezechipez si pornesc
spre casa cu gandul la ziua ce a trecut.
Prefer sa am companie
cand merg la pescuit, mai ales in locuri mai izolate, dar nu ezit sa merg si
singur. Vorba aceea “ some moments
with yourself” sunt bine venite uneori. Ai timp sa reflectezi la toate lucrurile
din viata ta, si sa interactionezi altfel cu natura. Singur, fara nici o vorba…esti
doar tu si muntele!!
