Pike session no.2

 Fiind magicat de drill-urile fantastice avute cu stiucanele, am decis sa le caut in continuare. Am insistat pe o balta putin adanca si plina de iarba si am reusit sa prind cateva stiuci, dar din pacate nu foarte mari. Am avut un singur contact cu una sarita de kilogram, am intepat-o scurt si dusa a fost. Iarba din balta mi-a dat de cap, dar in locurile putin mai adanci am reusit sa le pacalesc. M-am decis sa le incerc si la poppere...cred ca o sa fie spectacol!!!!

Pike session

 Da, am facut-o si pe asta. Demult incerc sa prind stiuci la musca. Lipsa de echipament, lipsa de streamere pentru stiuci, toate acestea au facut ca stiucile mai marisoare ( mai prinsesem cateva mici la ude) sa lipseasca de pe lista mea de muscar. Am plecat cu prietena mea si cu un prieten, muscar batran din Timisoara (Puiu Lazaru) pe Bega Veche la un pescuit linistit, cu gandul la vaduvita. Ajunsi pe apa , am pus un streamer verde, cu care am mai incercat zilele trecute. Dupa cateva lansari, dau langa o buturuga si baam!! intep  si vad ca e stiuca...nu e mare dar lupta puternic. O eliberez si continui pescuitul. Pana seara, am mai prins 4, am mai scapat 3 si am avut multe atacuti. Pe scurt au mancat bine!! Cea mai mare, a oferit cel mai fain drill, o marla de vreo 40 de cm, am vazut valul cand a plecat din mal si am simtit imediat in lanseta un stop puternic. Am intepat si a inceput distractia, lumanari, plecari, zumzaia mulineta. A fost frumos....

Lipanii, dragii de ei

  Inchei cu un nod ultima musca pe care am facut-o in seara asta. Ma uit la toate, majoritatea uscate, Klinkhamere si Ffly-uri…arata destul de bine. Sa vedem ce parere au lipanii. Este mijlocul lui august, inceput de seceta, apa destul de scazuta si lipsita de oxigen.Asta inseamna ca pestii vor fi foarte mofturosi si putine vor fi momentele din zi in care se vor arunca dupa musculite.Le asez in cutie langa celelalte zeci… nimfe, ude, uscate, streamere…oare am nevoie de atatea…? Fac de cu seara instalatia, pentru ca momentul in care ajungi pe apa, e prea pretios pentru a mai sta cateva minute bune pentru a face linia..si asa, doar legarea mustelor pare o eternitate uneori.

  Dimineata, suna ceasul pe la 06:30, fac toate cele, si astept telefonul lui Fritz. Ma suna cu putina intarziere si duc bagaju jos. Drumul clasic la benzinarie pt gaz si cafea si plecam. O ora avem timp sa discutam  tactica, unde pescuim, cum, la ce…

  Ajungem pe apa, scazuta, cristal. Arata foarte bine, ca apele din Slovenia, dar pestii nu se compara. Ne echipam… wadersii, vestele, mancarea si sticla cu apa. Este devreme, inca roua nu s-a dus, si ne gandim:nimfe sau uscate. Pe apa nu se vede nimic, deci nimfe!!  Pun una cu corp din fazan si hotspot roz jos si pe saltatoare una de culoare verde, buna pe o gramada de ape din tara. Ma apropii de apa si privesc in susul ei. Repezisurile pe care le stiam de la inceputul verii s-au injumatatit, albia s-a micsorat si pietrele s-au inmultit. Pestii sigur sunt trasi toti in curent si mananca doar dimineata devreme si seara. Lansez langa o piatra si pac, primul lanseu, primul lipan. E frumusel, de masura, undeva la 25-26 de cm. Se pune in curent si isi infoaie “steagul” de pe spate, dar poposeste repede in minciog. Il elberez dupa ce ii fac o poza in care pare ca zambeste. Poate ma cunoaste de alta data. Asta e filozofia mea, prinde si elibereaza, un cuvant de neinteles pentru unii. Cum adica sa merg cativa kilometrii pe malul raului, sa dau bani pentru benzina si sa nu duc acasa nimic…? DA!! Pentru ca asta e singura solutie in momentul de fata daca vrem sa mai avem pesti in apele noastre.

  Pescuim, mai departe, gandindu-ne ca dupa ce am prins din prima aruncare e clar ca ii rupem. Totusi realitatea avea sa fie alta. Repezisuri faine, schimburi repetate de muste, metode diferite, cehesti, frantuzesti..nimic. Nici macar un atac nu am mai avut. Am ajuns la un pod, unde se forma un repezis lent, tocmai cum le plac lipanilor. Ne da buna ziua un nene de pe mal si ne zice ca a prins cel mai mare lipan din cati a prins el aici in zona, tocmai in acest loc. Mi se parea plauzibil, pentru ca locul putea sa tina exemplare frumoase. Aruncam in susul apei si pipaim tot repezisul…nimic!! Cu coada ochiului vad in momentul in care vreau sa scot nimfele cum se ridica un lipan frumos dupa ele. Hopa, sa evite oare nimfele pentru ca vor ceva ce vine de sus? Gata, schimb linia. O fac pentru uscata si aleg un klinkhamer, o musca oliv, foarte buna pentru pestii din specia asta. Lansez si exact in locul in care am zarit lipanul acela, se ridica..nu unul, nu doi, ci trei.Unul mai mare si mai frumos ca celalalt. La urmatorul lanseu, il prind tocmai pe cel mare. Bucata frumoasa si bataioasa, vinetie pe flancuri. O ia la vale, dar il controlez din lanseta. Chiar daca pare mai firav decat pastravul, mie mi se pare ca lipanul lupta mult mai tare. Un peste formidabil ce culege mustele cu o mare delicatete, dar odata intepat lupta frenetic , avand un atuu in fata pastravului, inotatoarea dorsala, frumos pigmentata cu irizatii rosii. Reusesc sa il aduc langa mal, mai incearca o evadare , dar se propteste cu aripioarele in pietris, nu mai are energie.Il strig pe Fritz sa vina sa imi faca o poza,  si ma grabesc sa il eliberez. Il tin putin in curent sa ii intre apa intre branhii si ii dau drumu cand incepe sa dea din coada. Mai sta putin in apa mica si se intoarce intre semenii sai.

  Deja soarele e sus bine pe cer, si incepe sa fie cald cu adevarat. Lipanii devin incredibil de greu de pacalit. Se ridica de cateva ori dupa musca si cand sa deschida gura sa o i-a, se intoarce si lasa pescarul innebunit. Vorbesc cu Fritz, ca daca tot vine ora pranzului sa ne oprim si noi undeva la umbra si sa mancam ceva. Gasim in apropiere un brad inalt, cum doar prin partile astea am vazut si il numim tabara. Nu e nimic mai placut decat sa iti scoti picioarele obosite din wadersi si sa le dai aer proaspat. Ne-am lungit vre-un ceas bun sub brad, am mancat si am baut apa, cat sa ne ajunga pana seara. Am cautat in zona niste zmeura care cu toata ca era cam zbarcita, era extrem de delicioasa.

 Am pornit din nou pe apa, mai increzatori si mai energici. Am ajuns in partea mai superioara, care era mai umbrita. Deja incepea sa fie patria pastravilor, dar lipanii urca linistiti pana aici, neavand nici un obstacol major. A scos si Fritz unul frumusel dintr-un capat de suvoi, tot la Klinkhamer si mergeam mai increzatori la deal. Totusi, parca a fost ca dimineata, a venit primul si dupa aceea cam pauza.  Dar nu conta, eram acolo, eram impreuna si mai si prindeam cate un peste. Sincer nu ma asteptam sa fie asa de apatici, dar trebuia sa facem ceva. Am deschis cutia si am cautat cea mai mica musca pe care o aveam. O furnicuta firava, subtirica, perfecta pentru lipani. II zic lu Fritz sa incercam la furnici si pune si el una. Eiii!! parca  s-a schimbat ceva si nu trece mult timp si Fritz scoate unul frumos tare. Se parea ca am gasit musca potrivita. Mai agat si eu unu micut, dar face un salt si scapa…asta e, carligele barbless mai fac figuri din acestea, dar nu-i bai!

 

  Ajungem intr-un tarziu in locul in care lipanii nu mai urca. Este punctul in care dau mana cu pastravii si se opresc, doar pistruiatii putand urca peste aceste cascade frumoase. SI asa locul nu este tocmai clasic de lipan, fiind curent destul de violent ce joaca intre bolovani mari. Dar in capatul curentului , sta el, si se ridica , doar cand are chef bineinteles. La un moment dat ma striga Fitz, l-am luat. E marisor si in curent se simte si mai mare. Fritz il asteapta, nu avea motiv sa se grabeasca, si in final in aduce sus. Nu e chiar asa mare, dar e frumos. Poza si eliberare, clasic si necesar!!

   Mai insistam in zona aia, dar nu se mai arata nimic. Ne oprim din pescuit sa stam la o vorba. Gata, ajunge pentru azi, exclamam amandoi. Pornim la vale prin apa pana gasim un loc sa urcam sus la drum. Ajunsi sus, facem un fel de analiza. Ce a mers, ce nu a mers, daca era Mihnea cu noi isi nota in carnetelul sau , data partidei si mustele prinzatoare. Lucru la care si eu m-am gandit de multe ori, dar niciodata nu am avut chef sa il fac. Am o memorie vizuala buna si ma descurc cu asta.

  Ajunsi la masina, ne dezechipam si plecam de pe vale. Intotdeauna am o parere de rau cand plec de pe apa, dar asta e! Sper doar ca in zilele cand voi fi un batranel, dupa ce imi voi fi trait viata stresanta  in oras, sa ma retrag undeva, pe o vale, sa adorm cu sunetul apei in gand si tot el sa ma trezeasca! De nepretuit!!

Singur prin munti

  E seara si aflu ca maine dimineata o sa am cateva ore libere. Ma gandesc unde sa merg la o partida de pescuit, pe Timis la un clean sau avat , sau sa pornesc prin munti dupa pastravi. Timisul nu era tocmai bun de pescuit, fiind usor crescut si nu foarte limpede. Aleg varianta muntilor si  ma pun sa ma uit pe internet sa vad ce vreme ma asteapta maine. Soare si destul de cald.Perfect!!

  Vine dimineata si duc echipamentul in masina, o oprire scurta la benzinarie pentru benzina si cafea si plec. Am de mers vreo 30 de km pana ajung in zona de pescuit. Zaresc in munti un cer innorat si sper sa nu am parte de vreo surpriza. Cum urc tot mai sus, incep sa apara primii stropi pe parbriz, lucru ce nu imi suna a bine. Ajung pe rau si constat ca este foarte umflat dar limpede.Afara ploua destul de tare, dar m-am echipat si am pornit in sus pe rau. Am intrat in apa intr-un loc mai ferit si am inceput sa pescuiesc. Curentul era atat de puternic incat abia ma tineam pe picioare si facea inaintarea aproape imposibila. Ies din apa si ma gandesc ca nu am cum sa pescuiesc in apa asta, debitul fiind cu mult peste cel normal si locurile fiind practic inexistente, tot raul fiind un torent. Ies din apa si ma gandesc ce sa fac. Acasa nu plec, asa ca trebuie sa gasesc o alta varianta. Stiu de un alfuent mic pe o alta vale, pe care nu am pescuit foarte mult. Dupa cativa kilometrii ajung pe paraiasul acela, care in mod normal il poti trece dintr-un salt. Acum insa este si acesta umflat dar arata perfect. Sa fie totul si mai bine s-a oprit si ploaia si dintre nori a iesit si soarele, luminand intreaga vale. Stropii cazuti pe copaci, in combinatie cu lumina soarelui faceau ca valea sa arate magic. Nu as fi vrut sa fiu in nici un alt loc in acel moment, era perfect! 

 Am inceput sa pescuiesc la nimfa, cautand pastravii pe langa stanci, in locurile in care apa se dadea pe langa vreo radacina. Stiind debitul normal al raului, nu ma asteptam la capturi mari, dar avea sa fie o zi extraordinara. La inceput au inceput sa se arate pastraviorii dar in cate un loc mai adanc mai intra cate unul mai frumos. Inaintam usor, batand meticulos locurile in care s-ar fi putut ascunde pastravanii. Mai prindeam, mai scapam, dar ce era bine, era ca pastravii se hraneau cu frenetism. De departe imitatia de scorobete mergea cel mai bine. 

 Se apropia ora pranzului si ma gandeam la un pastrav in jar. Zic ca urmatorul care il prind il opresc si il adaug in meniu pe langa o slana prajita si branza cu rosii. Prind repede unul frumos, de vreo 23-24de cm, dar…nu pot…nu ma lasa sufletul sa il sacrific. Stau un moment pe ganduri si il eliberez.  

Gasesc un loc mai uscat pe malul raului si strang niste lemne. Aprind focul si las sa se faca jar. Caut o nuia de alun si bag o bucata de slana pe ea. O pun deasupra focului sa sa prajeasca, si ma pun sa tai branza si rosiile. Mananc bine si dupa cativa kilometrii parcursi pe un rau accidentat mi se par mai bune ca niciodata. Daca fumam, era momentul unei tigari dar asa…

 Arunc apa pe jarul ramas sa nu am vreo surpriza , umplu sticla de apa de la un izvor din apropiere si pornesc din nou la drum.

 In partea superiora, raul devin din ce in ce mai mic, si mai salbatic, stanci mari, cascade…teritoriu perfect pentru pastravi si…ursi. Vad in niste belti pe marginea dumului o gramada de urme de mistret si ma gandesc ca este perioada cand au purcei. Nu as vrea sa dau nas in nas cu ei, dar stiu ca au frica de om si de regula fug .

Imi continui pescuitul printre stanci si cascade si pastravii se arata la fel de receptivi ca si dimineata.

 Ajung intr-un loc in care raul face o curba destul de larga si sapa putin in mal, facand un loc foarte bun pentru exemplarele mai mari. Pescuiesc cu nimfe relativ usoare, dar in acest loc sigur trebuie sa pun una mai grea sa pot ajunge jos. Pun un scorobete de 3.5 grame, jos si pe saltatoare o poloneza cu hotspot verde. Dau chiar in locul in care incepe cuentul si conduc nimfele pe langa mal. Ma asteptam sa am atac din prima aruncare, dar nu a fost asa. Am insistat destul de mult si cand vroiam sa plec vad ca se opreste firul . Intep…nimic!!..e agatatura. Trag mai cu forta si incepe sa o i-a la vale, e clar, e un pastrav frumos. Il aduc la suprafata si ma joc cu el. Il aduc la minciog, trag 2 poze si ii dau drumul. Un pastrav foarte frumos, mai ales pentru raul pe care am pescuit. Ma bucur foarte mult ca mai sunt ape “uitate” de majoritatea pescarilor, in care pestii se pot inmultii in voie fara sa fie deranjati prea mult.

Usor, pe vale se lasa seara si ma gandesc ca am de mers cativa kilometrii pana la masina, asa ca ies din apa si o i-au pe drum la vale. Pe langa drum gasesc o multime de hribi de vara si ma gandesc cu placere la o tocanita de ciuperici cu mamaliguta. Sunt un mare amator de ciuperci salbatice si de fiecare data cand dau de ele, nu ezit sa le culeg. Strang cateva , le bag in rucsac si imi continui drumul. Ajung la masina, ma dezechipez si pornesc spre casa cu gandul la ziua ce a trecut.  

 Prefer sa am companie cand merg la pescuit, mai ales in locuri mai izolate, dar nu ezit sa merg si singur. Vorba aceea “ some moments with yourself” sunt bine venite uneori. Ai timp sa reflectezi la toate lucrurile din viata ta, si sa interactionezi altfel cu natura. Singur, fara nici o vorba…esti doar tu si muntele!!

FlyFishing Belgium

 Fiind in Germania de vreo 2 luni, o tara cu legi ale pescuitului destul de incurcate si tampite, vad intr-o seara pe facebook, o postare de a lui Dani, cu un rau de prin Belgia, aproape de granita cu Germania, plin cu mrene si scobari uriasi. Punem vreo saptamana la cale planul, sa ajung la el si sa mergem la pescuit. Distanta ce ne desparte e de vreo 300 de km. Ajung totusi intr-o sambata seara la el, si a doua zi plecam spre Belgia: raul Ourthe. Ajungem acolo dupa vreo 200 de km de la Dani si incepem pescuitul la nimfa. Incep sa apara lipani, cleni, si dintr-o data zice Dani, e ceva frumos: scobar mare. S-a dovedit a fi o mreana de vreo 50 si ceva de cm. Eu eram innebunit, sa dau si eu in ceva de genu. Am reusit pan la urma sa scot si eu niste mrene, am mai scapat cateva, am avut parte si de o imitatie de lumanre cu o mreana de vreo 2 kile :)) . Am coborat pe rau , in speranta sa vedem si alte locuri. Am dat de un repezis full de lipan. Din pacate cam tot era puiet, maxim atingand vreo 30 de cm cu indulgenta. Pe seara ne-am intors pe locul de mrene, si am mai reusit sa mai prindem. A fost o partida incredibila , cu pesti foarte mari si multi!

Lipani mofturosi

Am iesit cu 2 buni prieteni , Fritz si Willy la o partida de lipan la uscata. Am dat de o apa foarte scazuta si limpede si stiam ca lipanii vor fi foarte mofturosi.Stateau in curent sau in marginea lor si se ridicau agale la cate o musca minuscula. Am inceput cu klinkhamere, dar nu au avut prea mare efect. Am pus un f fly pe 16 si am reusit sa scot un lipan destul de frumos. Am inaintat pe vale, a prins si Fritz unul frumusel, dar reuseam foarte greu sa ii pacalim sa muste. Se ridicau de cate 3 ori si dupa aceea renuntau. Probabil ca nu am avut noi ceea ce cautau ei... Am avut si o ruptura frumoasa cu un lipanoc mai imbracat. Spre seara am ajuns intr-un repezis unde am vazut vreo 4-5 lipani in apa. Refuzau orice musca, muscareau ei dupa ceva, dar nu vedeam nimic pe apa, deci era clar ca era ceva foarte mic. Am pus o furnicuta foarte mica si firava si la primu lanseu am avut prezentare, dar l-am ratat. Deabia la a 3-a prezentare am reusit sa il agat si sa il aduc la o poza. Urmeaza sa plec in Germania o perioada si sper sa mai apuc sa pescuiesc ceva anul asta!!! 

Graylings and Girlfriend

 Am iesit cu prietena mea la o partida pe un rau putin cunoscut mie.Auzisem ca e ceva lipan pe el si am pornit in cautarea lui. Am inceput pescuitul la uscata cu klinkhamere pe 16 si 14. Dupa cateva minute de tatonare am prima prezentare si scot un lipan de vreo 25 de cm. Mai scot 3 de pe repezisul acela si imi zic ca balta are peste :P . Urcam in sus pe rau, mai prind eu cativa lipani sub un pod si ajungem intr-un loc superb care ma facea sa ma intreb daca ma aflu in Romania. Muscareau lipanii de zor si eram convins ca aici va prinde cativa si prietena mea. Cum priveam eu in sus pe apa, o aud pe prietena mea cum tipa de bucurie si cand ma uit o vad in drill cu un lipan. A reusit sa il scoata la ma. Nu era mare, dar era primul ei lipan. O las pe ea sa pescuiasa toata zona unde muscareau lipanii in draci si dupa ce rateaza vreo 2 grasuni reuseste sa agate unul foarte frumos. Ii indoaie bine batul dar reuseste sa il aduca la minciog pentru 2 poze. E mare, e frumusel, e fericita :). Il elibereaza imediat si luam drumul masinii. A fost o partida fantastica!!!